Masurarea timpului – scurt istoric
Timp de milenii, diferite instrumente au fost utilizate pentru a masura si tine evidenta timpului. Actualul sistem sexagesimal prin care masuram timpul dateaza din aproximativ 2000 I.Hr. de la Sumerieni.
Egiptenii imparteau ziua in doua parti de cate 12 ore fiecare, si foloseau obelicsuri mari pentru a urmari miscarea soarelui. De asemenea, au elaborat ceasurile cu apa, care cel mai probabil au fost folosite pentru prima data pe teritoriul lui Amun-Re, iar mai tarziu si in afara Egiptului; erau utilizate deseori de grecii antici, care l-au denumit clespydra. Se crede ca Dinastia Zhou a folosit ceasul cu apa cu scurgere in aceeasi perioada, instrument ce a fost introdus din Mesopotamia in 2000 I.Hr.
Printre instrumentele antice de masurat timpul se numara lumanarile gradate, folosite in China antica, Japonia antica, Anglia si Mesopotamia; batul combustibil, folosit la scara larga in India si Tibet, precum si in unele zone din Europa; si clepsidra, ce functiona similar ceasului cu apa. Cadranul solar, un alt ceas antic, se baza pe umbre pentru a estima ora intr-o zi insorita. Nu era atat de folositor si in zilele innorate sau in timpul noptii insa, si necesita recalibrare atunci cand se schimba anotimpul.
Cel mai vechi ceas descoperit, ceasul hidraulic, ce transfera energia cinetica in miscari periodice, dateaza din secolul al III-lea I.Hr., si provine din Grecia antica. Inginerii chinezi au inventat mai tarziu ceasuri cu mecanism cu canal de scurgere alimentat de mercur, in secolul X, urmati de inginerii irlandezi care au inventat ceasuri cu apa alimentate de mecanisme si greutati, in secolul XI.
In anul 1237, Villard de Honnecourt a inventat regulatorul cu bara, o inventie importanta pentru domeniul fabricarii de ceasuri. Aceasta inventie mentinea viteza rotilor dintate constanta.
Secolul al XIV-lea a fost cel care a revolutionat domeniul ceasurilor, Peter Herlein fiind cel care a inlocuit greutatile cu arcuri spiralate din otel. Pendulul a fost introdus in anul 1656, de catre Christian Huygens, matematician, astronom si fizician, astfel marind precizia ceasurilor. Ceasul cu resort, realizat de George Graham in anul 1721, avea o precizie de numai 0.2 secunde/zi.
O data cu aparitia electricitatii au aparut si ceasurile cu baterii, ce au inlocuit greutatile si arcurile spiralate, fiind urmate de crearea oscilatorilor, avand la baza cristalul de cuart, pe baza carora functionau celebrele ceasuri electronice din anii ’80.
Ceasurile atomice sunt acum cele mai precise ceasuri, inregistrand decalaje de 2-3 secunde, o data la sute de ani.
